Pe 10 iunie, la 40 de zile de la Paşte, credincioşii ortodocşi prăznuiesc ridicarea la ceruri a Mântuitorului Iisus Hristos de pe Muntele Măslinilor. În această zi oamenii se salută unul pe celălalt cu „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat S-a înălţat!”.În credinţa populară, această sărbătoare se mai numeşte şi Ispas sau Paştele Cailor, după numele personajului mitic cu acelaşi nume.
De Înălțarea Domnului, sărbătoare numită și Ispas, prin sate se înstruţau gospodăriile cu crengi de tei, de frasin sau de paltin, care ce-o avut. În unele locuri, prin casă, pe la ferestre și la fântână, se punea mentă culeasă proaspăt, despre care se știe că-i bună de leac:„Și ninta ceie crăiască, o strângem la Ispas ș-o punem în casă, pe după icoane și pe paturi și pe jos și pe tăt locu și călcam pă ie și-nchidem ușa. Mnirose în casă frumos, așe, te rădica mninosu cât era de mândru.” (de la Luchiana Făt, Desești).
În popor, se zicea că florile de leac trebuie culese până-n Ispas, că după aceie, Fata Pădurii le ciuntă vârfu și nu mai au puteri tămăduitoare.La Ispas se ieşea cu prosesii și icoane pentru sfințirea ţarinii.
Tot de Ispas, se spune că îs și Paștile cailor. Atunci, caii sunt sătui preț de un ceas și nu mai mănâncă. „Până-i lume, în veci, calu mănâncă și roade, da la Ispas, numa on ceas are pauză: se opre și nu mai mănâncă nimic. Așe îi”. (de la Luchiana Făt, Desești, în Memoria Ethnologica)
sursă text: Cultura Tradițională Maramureș
Urmăriți-ne și pe FACEBOOK